Job 37

1În fața acestor lucruri, inima îmi tremură
și saltă din locul ei.
2Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său
și bubuitul care iese din gura Sa!
3Își întinde fulgerul sub cerul întreg
și-l trimite până la marginile pământului.
4Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreț.
Când I se aude glasul,
El nu oprește fulgerele.
5Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod minunat;
El face fapte mărețe, iar noi nu cunoaștem totul.
6El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
și ploii: «Fii o ploaie puternică!».
7El pecetluiește mâna oricărui om,
pentru ca toți oamenii să cunoască lucrarea Lui.
8Atunci vietățile se duc la adăpostul lor
și rămân în vizuinile lor.
9Vijelia iese din odaia sa,
și frigul vine de la vânturile din nord.
10Suflarea lui Dumnezeu face gheața;
ea îngheață apele mari.
11El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăștie norii cu fulgerul Său.
12Ei se întorc de jur împrejur, după îndrumările Lui,
ca să facă tot ce le poruncește pe fața pământului locuit.
13El îi folosește ca pe o nuia,
sau pentru pământul Său, sau din dragoste.

14Iov, urmărește cu atenție toate acestea!
Stai și cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15Știi tu cum conduce Dumnezeu norii
și cum face să strălucească fulgerul norului Său?
16Știi tu cum plutesc norii?
Înțelegi tu minunile Celui Desăvârșit în cunoaștere,
17tu, ale cărui haine sunt fierbinți
când pământul dogorește din cauza arșiței venite din sud?
18Poți tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?

19«Fă-ne cunoscut ce să-I spunem!
Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele».
20Ar trebui să I se spună că vreau să vorbesc?
Ar spune un om că vrea să fie înghițit?
21Acum, oamenii nu văd lumina soarelui
care strălucește dincolo de nori,
însă va trece un vânt care va curăți cerul de nori.
22Din nord vine aurora;
împrejurul lui Dumnezeu este o splendoare de temut.
23Pe Cel Atotputernic nu-l putem găsi.
El este măreț în putere,
dar judecata și abundența dreptății
El nu le asuprește.
24De aceea oamenii se tem de El;
El nu Se uită la cei înțelepți în inimă“.